Vocea Te iubesc. Nu te iubesc
Orgoliul nu este bun sau rău.
Orgoliul este.
Îl poartă cheia 12 în Cheile Genelor, care la nivel de umbră este Orgoliul, la nivel de Lumină este Discriminare, la nivel de Dar Divin, Puritate.
În Human Design este Poarta 12 din Centrul Vocii și este Vocea lui Te iubesc/ Nu te iubesc. Face canal cu Cheia 22, Dezonoare la nivel de Umbră, Bunăvoință la nivel de Lumină și Grație, la nivel de Dar Divin, iar cele două leagă Centrul Emoțional, unde este cheia 22, cu Centrul Vocii, unde este cheia 12.
Ce înseamnă asta?
Înseamnă că de fiecare dată când eu activez din umbra Orgoliului, se activează și umbra Dezonoarei. Și înseamnă că atunci când nu-mi ascult cu atenție emoțiile și nu activez dintr-un echilibru emoțional, ajung să scot pe gură lucruri răutăcioase sub forma lui Nu te iubesc.
Căci nu degeaba spun psihologii că atunci când suntem nervoși nu e bine să luăm decizii sau să ripostăm, ci, ne luăm o pauză, ieșim din spațiul de conflict pentru a putea să ne reechilibrăm emoțional. Adică, să atingem lumina Bunăvoinței din cheia 22 și Discriminarea din cheia 12.
Nu ne despățim, nu ne certăm, nu ne dăm demisia, nu schimbăm persoana din față cu o alta (doar) pentru că ne-a enervat.
Ne analizăm emoțiile. Cum m-a făcut să mă simt? Ce activează în mine vorbele lui, faptele ei? Ce reprezintă pentru mine relația asta? Ce valoare aduce pentru mine această relație? Ce valoare aduc eu acestei relații?
Care este valoarea mea? În acest spațiu, în această relație? Sunt eu văzut așa cum am nevoie?
Acesta este orgoliul din lumină. Care este un rezultat al celor două lumini din cheia 12 si cheia 22. (Nu căutați această înformație în cărți, este modul meu personal în care percep eu aceste informații)
Orgoliul din Lumină este conectat la centrul Inimii sau centrul Ego din Human Design care reprezintă valoarea mea în lume.
Cum aș putea să știu, dacă un om îmi face bine sau nu, sau un job, sau o activitate dacă eu nu am nici o bază a ceea ce reprezintă valoarea mea în viață?
De exemplu, un copil căruia i s-a spus în primii ani de copilărie că nu este bun de nimic, că mereu greștește, că trebuie mai mult și mai bine, că nu e suficient efortul depus, va fi un adult care nu are noțiunea valorii lui în lume și atunci va face orice îi va sta în putere să își arate capacitățile, abilitățile ori într-o formă agresivă – supraego (voi sunteți niște proști, vă salvez eu), ori pasivă – subego (nu sunt în stare de nimic, stadiul de victimă care are nevoie de un salvator). Adică, în extreme, și nu în echilibru.
Echilibrul este atunci când eu, ca și copil, descopăr la ce sunt bun. Cât merit, ce merit, ce e nevoie să ofer ca să primesc, stă în puterea mea?, care este puterea mea?, ca mai târziu, adult, fiind, să știu să iau decizii potrivite pentru a-mi manifesta valoarea în lume.
Și nu în mod agresiv sau pasiv, din orgoliul aflat în umbră. Ci, din orgoliul aflat în lumină: eu nu merit așa ceva, e prea puțin, proiectul acesta nu îmi oferă valoarea pe care eu consider că o pot aduce în lume. De aici, din acest spațiu, nici nu mă victimez, nici nu mă epuizez, ci, din contră, mă duc pe starea de echilibru care reprezintă ancora mea pentru situațiile de furtuni emoționale prin care trecem cu toții uneori, prin viață.
Eu și cu mine. Eu în relație cu mine și apoi, cu cei din jur.
Nu caut iubirea în afara mea, subego – sunt victimă, ajutați-mă sau supraego – am nevoie de a mă arăta ca salvator pentru a mi se recunoaște puterea, ci înăuntrul meu: nu am nevoie de nimeni ca să știu care este valorea mea. Am nevoie de cei din jur pentru a mă îmbunătăți, pentru a ajuta, pentru a fi suport, pentru a învăța, pentru a evolua. Dar procesul este al meu, interior, nu depinde de cei din exterior.
A fi orgolios nu e bine sau rău.
Este ce este.
Întrebarea e: este orgoliul din umbră, cel care îl duce pe Putin (din cheia de a fi cel mai bun), de exemplu, la vărsare de sânge sau este orgoliul din lumină – inima mea, care îmi spune: aici nu sunt valorizat așa cum am eu nevoie?
Vocea lui Te iubesc dusă în Discriminare (atenție la automatismele din minte care ne duc cu gândul la discriminarea din DEX care are sens diferit de Discriminarea despre care este vorba aici – discriminez în sensul că mă aleg pe mine în beneficiul meu). Te iubesc, însă de azi aleg să nu te mai vreau în viața mea pentru că mă doare. De fapt, mă iubesc pe mine atât de mult încât aleg să-mi continui drumul fără tine.
Iubirea necondiționată care doare. Doare în ambele sensuri. Doare că te iubesc și că trebuie să plec din orgoliu pentru mine, doare pentru cel care rămâne care a rănit din prea puțină iubire, orgoliu, de sine.
De aia e așa ușor să lucrăm cu jumătăți de măsură. Te iubesc dacă….condiționarea care aduce suferință. Care aduce victimizare, care aduce lipsa libertății de a fi cine vreau eu să fiu. Tortură.
Te iubesc, dacă….este supra ego-ul. Vocea reală a lui: Nu te iubesc decât dacă….de fapt, este o neiubire. Orgoliul dus în umbră, supraego: Nu ești demn de iubirea mea, schimbă-te! Eu sunt prea bun pentru tine, fă ceva! Dar niciodată nu e suficient pentru un supraego.
Te iubesc oricum, oricând, necondiționat, pentru cine ești este o iubire totală. Sunt la același nivel cu tine – iubirea nu are grad de comparație, nu este competiție, ea este pur și simplu.
Și din această iubire necondiționată pentru mine și pentru tine, aleg să stau dacă valoarea mea este împărtășită în relație, sau să plec dacă inima mea suferă de a fi prea mult deschisă.
În numele iubirii s-a dat și se dă multă vărsare de sânge. Orgoliul din umbră. Agresivul câștigă, victima pierde.
În numele iubirii învățăm că nu există câștigători sau pierzători. Există doar bucuria de a trăi viața în Bunăvoință și Grație Divină în vocea lui
Te iubesc.
Oricum. Oricând.
Chiar dacă doare.
De fapt, ce doare? Căci, în realitate, iubirea nu doare (așa cum am spus mai sus).
Iubirea doare când modelul de iubire cunoscut e bazat pe durere, pe abandon și răzbunare. Și doare separarea de acest model și înaintatul prin boscheții evoluției, săpând cu mâinile goale, creând cu încredere și curaj propriul drum către iubirea necondiționată pură.
Te iubesc.
Oricum. Oricând.
Pentru că iubirea necondiționată nu doare.
Iubirea necondiționată aduce pace.
Te iubesc.
Oricum. Oricând.