Mă numesc Dina Ionela și sunt născută pe 7 ianuarie.
Întotdeauna, ziua de 7 ianuarie a fost o zi de neînțeles pentru mine. Începând cu neînțelegerea scopului meu în viață la pachet cu un sentiment profund că lumea e mare și mult peste ceea ce mintea mea poate înțelege, mi-a adus mereu un conflict interior.
Sunt mică sau mare, trăiesc fără scop sau cu un scop mult mai mare decât pot conține, are sens tot ceea ce trăiesc sau nimic nu are sens într-un univers din care fiecare înțelege și filtrează fix cât poate duce omenește?
Sunt născută într-o zi mare, așa cum îmi zicea mama când eram copil, iar eu nu înțelegeam de ce este o zi mare când eu sunt mică și nimic nu e cum vreau eu să fie.
Să onorezi ziua asta mare, îmi zicea mama când eu eram furioasă că nu primeam cadou de ziua mea că nu mai erau bani la final de multe sărbători, ca și cum toți și toate aveau prioritate în fața mea, ca și cum eu trebuia să mă mulțumesc doar cu ziua de 7, în sine.
Eram 7. Și eram Ionela. Atât.
Doar că pentru mine nu a fost suficient.
7-le m-a urmărit toată viața, o cifră care te pune mereu la încercare. Poți 8, perfecțiunea? Sau te întorci de la capăt, pe rotiță, iar la 1?
7-le care e mereu în fața unei alegeri personale, și fiecare alegere vine cu riscul de a rămâne în confort sau de a trece prin haos pentru ceva mai luminos. Oricum o dai e haos, iar 7-le te pune să alegi în mijlocul haos-ului.
O cifră transformatoare, dură, rece, ca o cruce înghețată care îți apasă mereu inima. Spune, te iubești atât de mult încât să lași tot ce știi despre tine și să mergi mai departe? Inima ta poate fi atât de caldă încât să topească gheața cea dură, blocajele, limitările, să transforme tot negrul în lumină? În iubire?
Orice ar fi, oricum ar fi, orice zi s-ar arăta, tu să trăiești mereu în iubire de transformare? Într-o chemare ce nu știi cum e, doar să o simți? Cu inima caldă și plină de iubire?
Această zi de 7 a transformat-o pe Ionela, fetița fără zi de naștere, fetița abandonată, lăsată singură într-o cameră neagră din Bacău, de o Dina mare și studentă care, în final, poate face tot ce vrea ea.
20 ani mai târziu, a înțeles că nu poate. Dina care a reușit ce și-a propus din minte (de altfel, Dina înseamnăa a judeca), Dina din vârful atins în iluzia din capul ei, e doar o oglindă a ceea ce Ionela este cu adevărat. Iar atâta timp cât o parte din noi stă închisă în furie și durere, cealaltă parte nu va funcționa niciodată în echilibru.
Acum 6 ani, poate 5 sau 7, timpul este relativ la mine în brațe, m-am transformat într-un neurochirug, mi-am pus creierul sub lupă ca să înțeleg cine sunt.
Pe principiul, who the f*ck is Alice, m-am întrebat și eu, who the f*ck I am? Sunt sus sau jos, sunt bine sau rău, am de toate sau n-am nimic? Căci totul era insuficient. (Lăcomia, ar zice omul de HD din mine acum)
Am descoperit numai lucruri simple. Că Ionela vrea doar să se simtă bine cu viața ei, că nu o interesează cadourile sau atenția, ea doar vrea să râdă, să danseze, să aibă 2-3 oameni lângă ea care să o iubească așa cum este ea. Profundă, filosoafă, uneori prea mult, alteori și mai mult, retrasă, uneori, indisponibilă, alteori, diferit.
Că vrea să ghideze umbra către lumină. Atât. Vrea să vadă oameni fericiți cu ei înșiși, e tot ce îmi doresc. În bucățica fiecăruia, să învățăm să fim liberi să fim noi înșine. Asta îmi doresc.
Sunt un copil care vrea să le spună părinților din lumea întreagă: fiți lângă mine, dar lăsați-mă să fiu cum vreau eu.
Iubiți-mă, dar lăsați-mă să iubesc așa cum vreau eu.
La 43 ani, ieri, pe 7 ianuarie, spun cu toată suflarea mea:
Iubirea e libertate!
Iubiți liber! Iubiți, pur și simplu! Iubiți din inimă, cu totul!
Iubiți din ce aveți pentru că deja aveți totul!
Iubiți-vă pe voi, cu toate părțile voastre, căci, astfel, iubirea va veni către voi înmiit!
Citeam ieri despre Sf Ioan, un antemergător al lui Iisus, care propovăduia cuvântul lui Dumnezeu, știind că va veni, într-o zi, Fiul.
De multe ori, Sf Ioan a fost confundat ca fiind el înșuși, Iisus, dar dincolo de faptul că el nu și-a însușit niciodată vreun alt statut, mi se pare interesant că ziua de 7 ianuarie nu este nici ziua lui de naștere, nici ziua în care a murit.
7 ianuarie este ziua în care este sărbătorit Sf Ioan ca înfăptuitor al Botezului Domnului. Practic, ziua celor care participă la un eveniment important. Și atât.
Sau nu.
În Human Design, există o cheie, 54, Cheia Soarelui meu și a celor în capricorn născuți în jurul zilei de 7, Lăcomie/ Ambiție (Năzuință)/ Înălțare, aparent o cheie a lăcomiei banilor în umbră, la mine mult pe intelect – nu că ar fi ceva de bine neapărat, dar care este numită în Iching – fecioara care se căsătorește, respectiv, fecioara care se mărită cu un bărbat care are deja acasă o soție.
M-a intrigat ani de zile această cheie și această ”traducere” ancestrală, cum adică eu sunt femeie care se mărită cu un bărbat deja însurat? – condiționare socială (rațională).
La nivel micro, este despre a înțelege așezarea armonioasă în ierarhia familiei. O sa vedeți de multe ori, capricorni care sar ierarhia pentru a se duce în vârf, unde vârf poate însemna peste părinți, peste profesori, peste autoritate. Își iau roluri care nu sunt ale lor.
La nivel macro, este despre ceea ce reprezinta Sf Ioan în Botezul Domnului. Trebuie să obții încrederea unor forțe superioare prin ambiție continuă pentru a ajunge la cel mai înalt nivel, Iisus Hristos care a fost botezat de Sf Ioan.
Mi se pare cea mai frumoasă parabolă de ascultare, împuternicire și înălțare acolo unde îi este fiecăruia locul!
Smerenie!
Oricât de sus ai fi, fără iubire și smerenie nu ești decât un biet muritor care și-a ratat potențialul de a se Înălța.
Spre 8, spre infinit.
Ceea ce vă doresc și vouă! Din toată inima mea!